Lumea prin ochelari...

Este muuult mai aproape. Atât de aproape încât am impresia că sunt cu o jumătate de metru mai scundă (foarte grav că și așa mă simțeam pierdută în mulțime) și că trotuarul îmi ajunge până la brâu. În rest, totul este mai clar. Partea proastă - trebuie să îi port tot timpul, vreo câteva luni cel puțin, după care fug rapid la control. Partea bună - nu voi avea nevoie de ochelari de soare vara asta că sunt 2în 1 :)). O să schimb și poza de profil, nu care cumva să mă ratați dacă vreți să dați cu pietre după mine. :))

SATA si nervii mei

OK. Scriem de pe laptop. Eu și Legiunile. Și nu ne face plăcere, pentru că e de musai. Iaca cum.
Am cumpărat o nouă carcasă pentru PC. Frumoasă, trei ventilatoare, de la unii Arctic Cooling *zice lumea că sunt buni. Daaa. Toate bune. Am primit-o azi. A venit proaspătă și caldă prin curier de la E-mag. Și mă bucur foarte. Și încep să scot șuruburi și plăci din carcasa veche. Și montez placa de bază. După care pregătesc hardurile cu chițibușurile specifice carcasei (niște trebi de izolează termic, fonic, mama lor). Când să bag cablurili, ciuciu. Alea pentru hard erau SATA (ceea ce domnii de la E-mag au uitat să menționeze și cine mama dreq a stat să caute pe net modelul ăla de sursă ca să vedem ce și cum; normal că nu eu, drept urmare sdfhadghghkfb). În traducere nu se pupau mufele de la sursă cu alea de alimentare de pe hard. Booon, minunat. Sursa veche, foarte bună de altfel, nu se pupă cu carcasa. Prietenii cunoscători îmi zic să nu mă chinui să caut adaptor că ioc așa cum mi trebuie mie - cică nu e. Sun la Suport Tehnic la E-mag, ăia zic că există, dar că ei nu țin "că sunt prea ieftine". Să caut în marile magazine (Carfurici and stuff) că ăia sigur au. Fericită, las toate cele întinse, fuga la Carrefour, găsesc adaptoare, iau două bucăţi. Dacă vreţi vi le dau vouă că nu se potrivesc. Haha, ce surpriză! Nici sursă de cumpărat nu am găsit - una care să satisfacă nevoile de alimentare ale PC-ului meu primitiv. Dar caut în continuare că e mare lumea componentelor. Probabil oi găsi una care o să mă coste cât carcasa. Aşa che - a mea râşniţă stă ca proasta, io la fel. Tot ce e documentaţie pentru ale mele treburi e pe hardurile la care acuma nu am acces petru simplul fapt că dacă mai văd un şurub azi îi muşc scăfârlia.
Morala: Nu lăsaţi femeile să cumpere chestii computeristice că le cumpără degeaba.

LATER EDIT: Ca să fie treaba treabă, am mutat componentele în carcasa veche - nu de alta dar am nevoie de PC și de informația de pe harduri. Sigur. Acuma nu vrea să intre în BIOS, care este Award, și țipă o dată luuuung plus două scurte. Cică probleme cu memoriile, zic înțelepții pe forumuri. Plimbat memoriile prin sloturi, verificat toată căblăria (poate nu e ceva conectat cum unde trebuie). Nu văd nimic nepotrivit. Verificăm cu schema plăcii de bază în față. Totul este APARENT ok. Și acuma, ca orice om bun, aștept seara ca să facă "dumnezeu" o minune. :))

PS: Frustrant!!!! Şi totul din cauza sursei ăleia custom made din carcasa de tot căcatul Arctic Cooling (să daţi banii pe ea numai dacă aveţi plăci în miniatură că altfel vă sinucideţi încercând să manevraţi cablurile).

O nouă săptămână

Cu Neuronul Șturlubatic scufundat în serioase probleme existențiale și cu restul minții la politica mondială, încep săptămâna asta cu foarte multă poftă... de cafea. Am un presentiment că după ce voi fi săpat în fundamentalismul islamic și în politica externă a României din anii '90 mă voi simţi uşoară ca un fulg. Încerc să fiu happy and shiny, optimistă şi plină de viaţă, cu toate că îmi este cam lene. Nu ştiu de ce, dar cred că Scaraoţchi şi-a băgat coada. Şi am citit mult zilele astea. Am citit Dune, printre altele, şi am cam rămas blocată pe Arrakis, Caladan, Giedi Prime şi Kaitain :D. Mai mult, Lea din The Experiment mă cam cheamă către dânsa, să descoperim ce s-a întâmplat cu echipa ei. Mda, sunt în lumea mea. Combinaţii de experimente sabotate, intrigi politice, jihad-uri butleriene şi mai de pe la noi de acasă. HooHoooo, ce dusă e mintea mea!!!

Back to the jungle!

Cu riscul de a deveni penibilă, voi continua cu tema oamenilor de rahat care suntem. Pentru că nimic nu este mai urât și mai tragic decât moartea copiilor, nu mai vorbim de sinucidere.
După sinuciderea copilului "emo", toată lumea a venit cu idei şi păreri. Că e muzica de vină, că profesorii şi părinţii, că anturajul.
Vă zic eu cine e de vină. TOATĂ SOCIETATEA! Pentru că suntem consumerişti, pentru că muncim ca să AVEM, pentru că vrem STATUT SOCIAL, pentru că facem copii de plictiseală sau ca să arătăm că putem, pentru că nu ştim ce să facem cu ei după ce au venit pe lume.
Pentru că responsabilitatea începe de la 18 ani (legal) şi fiecare dintre noi are o contribuţie la lumea deprimantă în care copiii se sinucid, pentru că ne doare pe toţi la bască de gunoaiele pe care le aruncăm pe stradă, de femeia gravidă cu 5 sacoşe în mână pe care nu o ajutăm că e penibil, pentru că babele şi moşii trag ţara în jos, scuza noastră ca să nu îi ajutăm când au nevoie sau să le dăm locul în troleu. Pentru că e mai trendy să mergi în mall şi să îţi vopseşti părul violet cu două milioane, pentru că e mai cool în club decât să ajuţi un copil să traverseze pe la trecere, pentru că ne grăbim la volan şi nu avem răbdare ca baba Leana să treacă strada sau să urce în autobuz. Pentru că ne cunoaştem de luni de zile, frecventăm aceleaşi locuri, iar când ne vedem pe stradă nu ne salutăm. Pentru că suntem imuni la orice dovadă de omenie, dacă nu e cineva pe zonă să vadă ce faptă bună am făcut noi. Pentru că mereu găsim o scuză şi un vinovat, niciodată în persoana noastră, în nepăsarea de zi cu zi, în lipsa de suflet.
Dacă tot trăim fiecare numai pentru sine şi pentru cei 60 de metri pătraţi din jurul nostru, hai să ne întoarcem la legea junglei. Hai să fim lupi, rechini şi şacali. Că de asta avem minte, de asta am umplut planeta asta: pentru ca după milioane de ani de evoluţie să fim nişte animale.

O idee, despre cum văd unii copii lumea. Poate insensibilii câştigă un strop de perspectivă:

And to the wind go so many dreams...

Este trist când se duc artiști, oameni mai mici sau mai mari. Dar ei au trăit, au lăsat ceva în urmă. Când este vorba de un copil, este tragic și revoltător. Și în loc să catalogăm și să facem pe deștepții, mai bine am începe să ne întrebăm ce lume oferim copiilor care vin în urma noastră.

Meet: Dodo from the Block

Vă prezint cea mai tare jucărie de pluș ever: o cheamă Dodo, este o foarte dulce hipopotămiță, cu pijamale albastre. Are chiar și papuci :D. Ea este noua membră a familiei noastre. Din lipsă de copii care să o ia în primire, o țin pentru mine. Sunt eu un copil destul, așa că ... she's all mine :).

I am a Taekwon Dodo: The melons are mine!!!

Pentru că alaltăieri mi-am cumpărat un pepene galben, ieri mi-am cumpărat trei. Ce n-aş face pentru încă pe-atâţia :D. Şi cineva mi-a spus că sunt ca dodos din Ice Age:

Ice Age - Three Melons

Yeah, the melon! Sweet stuff, păcat că trebuie să iau o pauză - alergie. Dar va trece :D.

Concluzie: Dacă cineva îmi vrea răul are două variante de acţiune la dispoziţie - să distrugă pepenii galbeni sau să mi-i dea pe toţi mie =)).

Cea mai lungă leapșă so far

Ok, leapșa este de la Ionuț, care cred că simte nevoia să mă scoată din amorțeală :D. Here goes...

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al-4-lea rand.
Cartea se numește The Tain, o traducere din irlandeză a Tain Bo Cuailnge. Pagina 18 este goală.
2. Fara sa verificati, cat e ora?
11.25
3. Verificati
11.28
4. Cum sunteti imbracat/a?
Decent.
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Blogul lui Ionuţ.
6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Ciripit discret, acoperit de maşini.
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Ieri, cu scopul unic de a-mi cumpăra pepene galben.
8. Ati visat ieri noapte?
Da. Nişte, un fel de... oameni-păsări.
9. Cand ati ras ultima oara?
Azi noapte pe la 2.30 când Enachele a găsit cd-urile cu driverele pentru placa de bază şi de reţea sub nasul lui. După câteva ore de căutări prin orice alte părţi şi instalarea driverelor respective de pe net. :D De pe site-ul Asus. Cine a avut treabă cu ăştia trebuie să ştie că nu e amuzant să ai nevoie de ceva de pe site-ul lor.
10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Un tablou nu foarte mare, o vază cu flori.
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Un munte.
12. Care ar fi ultimul film pe care l-ati vazut?
The Forbidden Kingdom.
13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Faţa mea în oglindă.
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Lung.
15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca?
Stau cu capul în jos. Dar cred că s-a văzut asta până acum.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs daca ar fi vorba de o fetita?
I have no idea. Nu iau în calcul o fetiţă.
17. Idem cu 16...mie lene
Dragoş sau Luca. De menţionat că nu m-am consultat cu viitorul tătic.
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Da... Nu mă atrage încă ideea. Cred că mai am multe de făcut aici.
19. Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Nu îmi doresc, dar cred că asta mi-ar spune: Ai urmat greşit indicaţiile, era cealaltă dreapta.
20. Daca ati putea shimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
Aş roti oamenii pe continente, dar nu oamenii politici.
21. Va place sa dansati?
Da.
22. George Bush?
Doar un om, cu cele de rigoare .
23. Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
That's ancient history. Chiar nu îmi amintesc. Nici nu ştiu când m-am uitat la TV ultima oară.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Enache (pentru că e restant cu o leapşă), Uana (pentru că scrie rar), Roxxxy (ca să-i complic existenţa), Fărâmă de Suflet (pentru că e ultimul venit).

Despre alegeri

Nu vă speriaţi, nu o dau pe politică, pentru că mi-e lehamite de ea. Este vorba despre alegeri personale. De genul: să fac ceva util, sau ceva plăcut - în ultima vreme nu reuşesc să îmbin utilul cu plăcutul sub nici o formă (frustrant!). Să aleg să trăiesc sau să mă simt bine cu mine însămi, să nu mă simt vinovată că am pierdut timpul? Şi cea mai mare dilemă pe care o am acum: între două rele/nimicuri/incertitudini, eu ce aleg (plecând de la premisa că sunt egale, într-un fel sau altul, sau, mai clar, se anulează reciproc)?
De fapt, problema mea e următoarea: nu mai am timp, nu mai am răbdare. Sunt ţinută în şah. Nu pot să aleg un lucru, fără a-l pune în pericol pe celălalt. Toate sunt interdependente, bine de tot legate între ele, prin urmare, complicate. Şi aşa de tare mă irită când lucrurile se complică şi am dubii! FMM! Să fie ce-o fi, că cedează Neuronul şi dup-aia ce mă fac?!
A, şi ca sa fie treaba treabă, iete ce aberează horoscopul meu de azi:
"Depend on your closest friends for support - and entertainment - today, as things open up and you find yourself in a new environment. Things should get a lot more interesting over the next week!" BULLSHIT!
Şi totuşi, un tip care îşi spune dumnezeu :D, mi-a trimis piesa asta, rezolvând astfel problema entertainmentului.

Cristian Vasile - Aprinde O Tigara.mp3

Ironie şi coincidenţă. Things are certainly weird!
PS: Da' suportul tehnic unde e?! Şi care e ăla mediu nou? Hmmm, la balamuc poate :)).

Pipăl, sau cum văd lumea în care trăiesc

Oameni ocupaţi care se mişcă repede şi se agită pentru nimicuri pe care le transformă în centrul universului. Oameni care au treabă şi se învârt ca titirezul, încercând să ducă ziua la capăt. Oameni care fac orice, numai să nu gândească, pentru că doare. Oameni care îşi bagă picioarele în sufletul lor pentru că au o scuză. Oameni cu doruri şi chefuri care aşteaptă să cadă din cer lucrurile pe care şi le doresc. Oameni care se bazează pe telepatie pentru ca cei din jur să îi înţeleagă. Oameni care se uită în vitrine când merg pe stradă, dar nu văd nimic. Oameni care cred că alţii le datorează ceva. Oameni care vor să muncească alţii pentru ei şi pretenţia asta li se pare normală. Oameni care se uită în oglindă şi nu se recunosc. Oameni care nu iubesc nimic. Oameni care plâng unde nu îi vede nimeni, plâng pe dinăuntru şi ruginesc. Oameni urâţi şi deformaţi, cu şuruburi lipsă şi cu butoanele blocate. Neoameni.